Tiberiu Prioteasa sau Tibi, aşa cum îi spun prietenii şi familia, face parte din valul de fotografi tineri, care, după multă muncă şi studii, au reuşit să îşi creeze un stil propriu şi să-şi facă un nume în acest domeniu. Este o performanţă destul de mare, pe o piaţă saturată de oferte. Tibi este specializat în fotografii comerciale, însă el s-a făcut cunoscut şi datorită colaborărilor cu diferiţi artişti din România. În rândurile de mai jos, vă oferim un interviu, în exclusivitate, cu Tibi, unul dintre cei mai în vogă fotografi din Vâlcea.
Rep.: Eşti unul dintre cei mai în vogă fotografi din Vâlcea şi aş vrea să ne spui cum rezişti pe o piaţă saturată de oferte, ţinând cont că în judeţul nostru sunt foarte mulţi fotografi?
Tibi: Problema asta cu fotografii care apar aşa peste noapte ca ciupercile după ploaie este o problemă care a apărut în urmă cu un an sau doi. Cred că este la modă să fii fotograf! Sincer şi eu înainte de a pune mâna pe aparat am avut instalat în calculator Photoshop-ul şi mă jucam prin fotografii luate de pe net, pe vremea aceea. Era şi atunci moda cu fotografiile. Însă, eu, fiind pasionat şi de partea auto, de maşini, eram mai mult pasionat de fotografierea maşinilor, ale mele sau ale prietenilor mei.
Acum cred că mare parte din fotografii care au apărut peste noapte fac această meserie pentru a avea un venit şi vor să-şi întreţină familiile. Dar, vă daţi seama că acea calitate de cele mai multe ori nu este prezentă şi îmi pare rău să văd că X, Y, Z se „umflă” prin oraş cu anumite oferte şi cu „cele mai bune produse”. Nu îmi place să fiu răutăcios, dar sunt mulţi care au plecat de jos ca şi mine, au cerut sfaturi, mi-au cerut sfaturi, i-am ajutat, iar brusc, după un timp, au uitat de unde au plecat şi cine i-a ajutat la început. Şi pe mine m-a ajutat cineva când am început şi am avut susţinere şi din partea tatălui meu, care m-a sprijinit financiar. Nu provin dintr-o familie cu oameni cu bani, ci dintr-o familie simplă, modestă, însă tata mi-a fost aproape la început, iar pe parcurs, încet – încet, s-a alăturat şi mama. Sigur, trebuie să recunosc faptul că mama nu a prea fost de acord, pentru că ea mă visa inginer sau lucrând la birou, mai ales că am terminat şi Facultatea de Inginerie – Calculatoare.
Rep.: Practic, la tine, pasiunea pentru fotografie s-a transformat în meserie…
Tibi: Da, a plecat totul ca o pasiune. Dar şi dintr-o curiozitate, pentru că eram curios cum poţi să modifici nişte fotografii. Şi urmăream zilnic pe Internet tot felul de noutăţi despre lumea fotografiei, despre cele mai bune fotografii ale anului. Şi, încet-încet, am prins drag de această meserie. Eu trebuie să recunosc că m-au ajutat mulţi oameni la început şi chiar şi acum colaborez cu acele persoane care, acum 7-8 ani, îmi puneau aparatură în mână pe care eu nu mi-o permiteam din punct de vedere financiar. Acum, poate că eu am ajuns undeva mai departe decât ei, dar asta nu înseamnă că nu îi recomand, că nu luăm lucrări împreună când este cazul. Am rămas foarte buni prieteni şi avem un respect reciproc, un respect pe care mi l-aş dori şi eu de la alţii care au uitat de mine.
Rep.: Cam câţi fotografi profesionişti crezi că sunt în Vâlcea, care pot face fotografii de calitate?
Tibi: Nu cred că sunt eu în măsură să îmi dau cu părerea despre fotografii profesionişti. De obicei las oamenii să jurizeze. Pot spune doar atât: dacă nu aş fi fotograf şi aş vrea o firmă să îmi facă o promovare, aş avea ce alege din Vâlcea. Dar la nunta mea, care probabil va avea loc peste câţiva ani, nu ştiu dacă aş alege pe cineva din Vâlcea. Cred că aş vrea pe cineva care să mă uimească.
Rep.: Care este scopul tău? Care sunt planurile tale fotografice pentru viitor?
Tibi: Toată lumea mă întreabă: Tibi, de ce nu pleci din Vâlcea? De ce nu pleci la Bucureşti? De ce nu pleci din ţară? Am fost plecat şi în străinătate, ultima dată în Anglia pentru o colaborare în Londra, dar am plecat, mi-am făcut treaba şi m-am întors. Plec şi în tară cu lucrări, nu foarte des, dar sunt un tip care, pe lângă partea financiară, iubesc viaţa, îmi iubesc familia, îmi iubesc prietenii apropiaţi. Este greu să pleci departe de familie şi de prieteni. De aceea, atâta timp cât aici, la mine acasă, reuşesc să mă descurc şi să am un job frumos pe care îl fac zi de zi cu plăcere, nu cred că merită să plec în străinătate.
Dacă tot m-ai întrebat de planuri, îţi pot spune că vreau să îmi fac o echipă mult mai mare. Acum nu îl am decât pe colegul meu Lăcusteanu Mugurel, fiind singurul în aceşti ani care mi-a demonstrat că iubeşte fotografia şi este serios. În ziua de azi, pe lângă profesionalism, seriozitatea este importantă. Printre alte planuri se mai numără şi trecerea la videografie. Împreună cu un bun prieten, Ciprian Stanciu, am un super-proiect în desfăşurare, o surpriză pentru piaţa vâlceană. Eu am început să fac filmuleţe, dar, trebuie să recunosc, încă suntem la început. Mulţumirea mea este însă că aud doar feed-back-uri pozitive, iar clienţii sunt încântaţi de munca noastră. Acest lucru mă încurajează să merg mai departe…
Rep.: Ai un fotograf celebru care te inspiră?
Tibi: Eu am mers întotdeauna pe partea asta comercială şi am colaborat şi cu artişti din România. Spre exemplu, ultima dată, Bogdan Toma – un cunoscut manager – a venit la mine şi împreună cu Criss Blaziny am făcut şi un clip la Obârşia Lotrului, cântăreaţa fiind Andia. Clipul este difuzat pe posturile naţionale comerciale de muzică. În ceea ce priveşte fotograful care mă inspiră, aş putea să spun că este cineva care merge tot pe partea asta comercială. Aşadar, cine este mai comercial şi mai cunoscut decât Edward Aninaru.
Rep.: Care este secretul din spatele unei fotografii perfecte?
Tibi: În spatele unei fotografii perfecte stă, în primul rând, imaginaţia, cum vezi tu locul, cum îţi creezi tu cadrul, cum îţi reglezi lumina, pentru că în fotografie lumina este number one. De asemenea, aparatura contează, pentru că dacă nu ai aparatură performantă cu full-frame şi cu obiective speciale pentru cadrul unde te afli, nu faci treabă. Sigur, mai trebuie adăugat că, de multe ori, contează şi personajul din fotografie. Acum, partea cu personajul se împarte în două: fotomodel profesionist sau care cochetează cu lumea modei şi omul simplu care nu are nicio treabă cu partea asta şi atunci trebuie să îl înveţi sau să îl urmăreşti până în momentul în care este el. Pentru că, în fotografie, în momentul în care te prefaci se vede că este doar un teatru şi un teatru prost jucat.
Rep.: Cât de importantă e post-procesarea în fotografiile tale?
Tibi: Pentru mine post-procesarea este foarte importantă, pentru că, repet, eu eram pasionat încă dinainte de a lua aparatul în mână de partea asta de prelucrare a fotografiei. Deci, ţin mult la partea asta şi pierd multe nopţi lucrând la fotografiile clienţilor mei. Dar, nu exagerez. Sunt mulţi fotografi care pun un accent atât de mare pe post-procesare încât o dau în desene animate, oamenii părând a fi desenaţi, nu fotografiaţi. Totul are o limită, cred eu…
Rep.: Care este cel mai frumos eveniment la care ai participat, ai fotografiat?
Tibi: M-ai luat puţin prin surprindere. Dacă mă întrebi de partea de wedding, aş zice de nunta lui Cornel Dony, care a avut o nuntă superbă la Constanţa, cu mulţi artişti invitaţi. A fost un eveniment fastuos, de lux, cu oameni aparte şi, bineînţeles, o locaţie superbă pe malul mării. Dar, eu aş spune că toţi clienţii mei sunt speciali, mai ales în oraş pentru că eu am rămas bun prieten cu foarte mulţi. Sunt bucuros că am o colaborare interesantă şi serioasă cu cea mai în vogă revistă din oraş, 24 Plus, Bogdan Diculoiu şi Costel Ungureanu fiind nişte oameni deosebiţi. De asemenea, o colaborare frumoasă pe comercial o am cu ZoomSerie din Râmnicu Vâlcea, Mădălin Dumitru fiindu-mi şi prieten. Aş vrea totuşi să recunosc faptul că pe mine m-au încântat colaborările cu artiştii, pentru că te simţi special. Dar eu pun suflet în toate proiectele mele…
Rep.: Ai o fotografie preferată?
Tibi: Am multe fotografii preferate. Mă uit de multe ori pe fotografiile mele făcute de-a lungul timpului şi îmi dau seama că anii trec şi la multe fotografii parcă aş vrea să umblu, să schimb ceva. Dar, fiecare fotografie a avut momentul ei şi le am păstrate aşa cum sunt ele, de acum 6-7 ani, şi, totuşi, parcă nu îmi vine să le schimb, pentru că aşa eram eu atunci. Ceva recent pe partea de wedding care mi-a plăcut foarte mult este de acum câteva săptămâni, când am avut o şedinţă undeva pe lângă Braşov, cu doi miri pe cai, la o herghelie. Am postat pozele pe Facebook şi au fost extrem de apreciate online şi am avut şi aprecieri verbale. Mai mult, m-au sunat persoane pentru colaborări pe viitor.
[supsystic-gallery id=16]
