La câteva zile după ce Vâlcea a asistat îngrozită la cazul micuţului aflat în moarte cerebrală, la Bucureşti, s-a pornit un mecanism social care ,,a băgat” la tocat toţi medicii din Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU). Bineînţeles că managerul Dan Ponoran este cel mai înjurat om al judeţului în aceste zile, mai ales că băieţelul familiei Mutu nu a fost un caz singular. La două zile după el, o fată din Bărbăteşti a plecat de la Vâlcea în comă profundă, tot la Bucureşti, unde medicii s-au luptat pentru viaţa ei.
Demersul nostru nu este şi nu poate ţine loc de anchetă. Publicăm doar numele doctorilor vâlceni implicaţi în cazul Ayan Valentin Mutu, nu pentru a-i considera vinovaţi. Atitudinea poate fi considerat cinică, întrucât deocamdată nu există o decizie a Colegiului Medicilor Vâlcea, care să constate malpraxisul. Dar nici nu se poate amesteca la infinit eventuala vină a unor doctori, cu nevinovăţia altora. Probabil că managerul Ponoran nu este un personaj foarte simpatic. Din multe puncte de vedere Ponoran este chiar greu de suportat. Însă, în cazul de faţă, n-are decât vina că tragicul eveniment s-a întâmplat în mandatul său. Vină pe care ar fi avut-o orice alt manager care ar fi tolerat cam mult desele şi gravele probleme din secţia Pediatrie, înrădăcinate acolo cu mult înaintea mandatului său.
Numele doctorilor implicaţi
Internarea prin Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) a SJU Vâlcea s-a făcut în ziua de 3 ianuarie. Cea care s-a ocupat, sau ar fi trebuit să se ocupe de procedurile medicale specifice UPU a fost dr. Cristina Manda. După ce a fost înregistrat şi trimis pe salon, Ayan Mutu a intrat în grija doctorului curant Angela Jugrăvescu. Aceasta l-a îngrijit, sau ar fi trebuit să-l îngrijească, până a doua zi. Pe 4 ianuarie cazul a fost preluat şi de şefa secţiei Pediatrie din SJU, dr. Dorina Constantinescu. Întrucât starea de sănătate se agrava de la o oră la alta, copilul a fost dus la secţia Terapie Intensivă, unde a fost supravegheat şi de medicul Nicolae Popescu. Doctorul care a însoţit ambulanţa şi care i-a aplicat copilului îngrijirile corespunzătoare (sau nu) a fost Cătălina Diaconescu. Se mai adaugă şi medicii de la UPU din Spitalul Judeţean Argeş, dar şi cei din secţia de Terapie Intensivă a aceluiaşi spital.
,,Doctorii nu sunt dumnezei” este o sintagmă foarte des auzită atunci când pacienţii mor cu zile sau când starea lor de sănătate depăşeşte puterea unui cadru medical. Potrivit respectivei sintagme, este posibil ca acest caz să se înscrie în trista şi interminabila listă a pacienţilor care n-au putut fi salvaţi de medici, oricât s-ar fi luptat aceştia din urmă. Dar dacă se va constata vreo vină (lucru ce se conturează tot mai clar), cei nominalizaţi mai sus trebuie să răspundă cu profesiile, averile şi chiar cu libertatea lor. Pentru că nu mai poţi rămâne doctor dacă şi numai dacă se constată că din cauza ta urmează să moară un copil de nici doi ani.
Întrebări incomode şi mistere ce trebuie neapărat dezlegate
Conform spuselor familiei (informaţiile sunt întărite şi de surse din Spital), procedurile medicale nu s-au respectat la rigoare. Acest lucru a fost recunosc şi de ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, care a declarat: ,,Nu s-au respectat protocoalele de transfer şi procedurile în cazul copilului de la Vâlcea” (declaraţie preluată pe mai multe posturi de televiziune). La ce se referă ministrul? La faptul că nu s-a apelat la Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă (COSU) al SMURD, când s-a decis transportarea copilului într-un alt spital. COSU este un serviciu telefonic prin care se alertează SMURD-ul. De ce nu a fost copilul transportat cu un echipaj al SMURD? Decizia ar fi trebuit luată de şeful de secţie. Orice apel prin COSU este întregistrat automat pe un telefon al lui Raed Arafat şi pe altul, al ministrului Sănătăţii. Cu toate acestea, ancheta administrativă declanşată de conducerea Spitalului atestă că doctoriţa Constantinescu a sunat la două unităţi spitaliceşti (,,Grigore Alexandrescu” şi ,,Marie Curie”) din Bucureşti, iar al treilea apel a fost la COSU. Cine are dreptate şi cine minte, comisia internă a SJU care a întocmit ancheta sau ministrul Sănătăţii?!
Alte întrebări sunt legate de ora la care a plecat maşina Serviciului de Ambulanţă Vâlcea spre Bucureşti. Ambulanţa a fost solicitată la 13:58, iar la 14:05 a ajuns în curtea SJU. Plecarea spre capitală a avut loc la 15:15. Ce s-a întâmplat în această oră cu micuţul? Dacă situaţia era gravă (şi evident că era) de ce nu s-a plecat imediat? Procedura spune că nu poţi transporta un bolnav dacă nu are semnele vitale stabile. Dacă nu le avea stabile, de ce nu le avea? Din documentele medicale nu rezultă că în această oră copilul ar fi suferit vreun stop cardio – respirator sau altceva care să-i pună viaţa în pericol. În această oră foarte importantă în economia aflării adevărului, Ayan era în grija doctorilor Constantinescu (Pediatrie) şi Popescu (Terapie Intensivă). Tot documentele medicale atestă că la plecarea din spital, alimentarea cu oxigen a plămânilor pacientului era de 100%, toate celelalte semne vitale fiind în regulă. Atunci, unde a fost problema?!
În centrul giratoriu din zona fostului restaurant Lordul, din Râmnicu Vâlcea, ambulanţa a fost implicată într-un incident rutier. Nici vorbă de vreun accident grav sau de vreo staţionare prelungită. Maşina, uşor tamponată în roată, a repornit spre Bucureşti la trei minute după acroşaj. Deci, foarte mult timp nu s-a pierdut pe drum. La Bascov micuţul pacient a suferit un stop cardio – respirator şi ambulanţa nu l-a mai dus direct la Bucureşti, ci la Spitalul Judeţean din Piteşti pentru a fi restabilit. Dacă declaraţiile unuia dintre bunicii băieţelului sunt reale, medicii din Piteşti ar fi spus familiei că la Bascov a fost făcut al doilea stop cardio – respirator. Dacă este adevărat, când a fost făcut primul, fiindcă nu apare în niciun document medical?! În ce măsură atitudinea doctoriţei Diaconescu, de pe ambulanţă, a fost corespunzătoare? Aceasta trebuia să-i administreze lui Ayan o injecţie care să-i relaxeze muşchii gâtului, pentru ca pacientul să suporte aparatul de oxigen care îi fusese băgat în gură. Efectele substanţei împiedicau copilul să scuipe (din gest reflex) sonda care îl alimenta cu oxigen. I-a făcut doctoriţa Diaconescu această injecţie?! Nu se poate afirma că nu s-a intervenit cu o maşină corespunzătoare. Transportul s-a făcut cu o ambulanţă de tip C2.
O altă chesiune frizează ridicolul, dar şi dramaticul. Potrivit familiei, mama copilului a fost sunată şi întrebată ce greutate are acesta. Întrebarea este normală, întrucât la o vârstă aşa fragedă copiii trebuie să primească o anumită doză de medicamentaţie, corespunzătoare greutăţii lor. O doză mai mare le-ar putea provoca grave probleme. Totuşi, greutatea trebuia ştiută de doctoriţa Manda, de la UPU, care trebuia să-l cântărească imediat cum l-a primit. Dacă nici măcar nu l-a cântărit, atunci ce i-a făcut? Pe data de 3 ianuarie, în cea mai mare parte a zilei, cel mic s-a aflat sub supravegherea doctoriţei Jugrăvescu, aşa cum am mai menţionat. Ce s-a întâmplat din momentul în care Ayan a fost dus pe salon, până a doua zi când cazul a fost preluat de şefa de secţie? Este de specificat că, aşa cum prevăd procedurile, de starea unui bolnav este responsabil medicul curant (în cazul de faţă Jugrăvescu) şi şeful de secţie care contrasemnează toate documentele medicale. Acestea sunt numai câteva întrebări care trebuie puse în spaţiul public, pentru risipirea misterului ce planează asupra acestui tragic eveniment de început de an. Ancheta internă a Spitalului, care vizează doar faptele din punct de vedere administrativ, nu sunt favorabile în primul rând doctoriţei Angeja Jugrăvescu. Medicul Cătălina Diaconescu nu a fost cercetată în cadrul acestei investigaţii administrative, fiindcă Serviciul de Ambulanţă nu ţine de SJU.
O cercetare amănunţită, administrativă şi medicală, va trebui făcută şi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Argeş. După stopul cardio – respirator de la Bascov, pacientul a fost internat prin UPU al SJU din Piteşti, ulterior la Terapie Intensivă. Acolo i-a fost scoasă sonda de oxigen care îi fusese montată la Vâlcea şi i s-a introdus o alta, mai mare. Pe cale de consecinţă, undeva s-a greşit. Ori la Vâlcea, ori la Piteşti. Nu este deloc exclus ca moartea cerebrală să fi survenit din cauza acţiunilor medicilor din Argeş, lucru care se va stabili după eventuala autopsie.
Avem sau nu încredere în Colegiul Medicilor?!
Dacă SJU poate ancheta problema din punct de vedere administrativ, cine este abilitat să constate eventualul malpraxis (vina medicală)? Evident, Colegiul Medicilor. La Vâlcea este condus de doctorul Constantin Brânzan. Amintim doar în treacăt că este vechi prieten cu familia Constantinescu, vechi camarad politic cu soţul (Florinel Constantinescu, primarul oraşului Călimăneşti, fost PDL, asemenea lui Brânzan) şefei secţiei Pediatrie. Probabil că acest lucru nu va avea nicio relevanţă atunci când va fi pus să judece acest caz. Au existat o grămadă de controverse la Vâlcea despre activitatea acestui organism. S-a tot spus proverbul ,,corb la corb nu-i scoate ochii”, având în vedere că medicii sunt puşi să judece activitatea colegilor de breaslă. Însă nici nu putem face din asta un argument pentru care să nu mai avem deloc încredere în Colegiu şi să considerăm pe cei de acolo că judecă părtinitor doar din acest motiv. Într-un episod viitor vom prezenta dovada că s-au modificat unele documente medico – legale, cazul trebuie să intre, în mod evident, în vizorul Parchetului.
O minune sau…autopsia
Ayan Valentin Mutu se zbate între viaţă şi moarte. Fără cinism, dar încercând să ne apropiem cât mai mult de adevăr, transmitem concluziile medicilor: şansele de scăpare sunt foarte mici. Aproape infime! Dar ce nu este posibil la om, este posibil la Dumnezeu, iar cât inima nu a încetat să bată, toată lumea speră într-o minune. Interesant este că în prezent aparatul respirator şi inima îi funcţionează bine. Asta înseamnă că aproape a depăşit laringita (boala pentru care a fost internat). Singura problemă de netrecut prin intervenţii medicale este moartea cerebrală. O variantă ar fi să se aştepte până când inima va ceda singură.
După care urmează, evident, autopsia. Ea va constata dacă moarte cerebrală a survenit din cauza hipoxiei craniene (nealimentarea creierului cu oxigen) sau, în timpul internării la Vâlcea şi Piteşti, ori în timpul transportului, copilul a contactat vreun virus. În urma rezultatelor autopsiei, când se va stabili precis cauza morţii, Colegiul Medicilor va trebui să decidă dacă s-a greşit medical sau nu. Şi dacă da, Parchetul!
