Avocatul vâlcean Iulian Voicu a acceptat invitația noastră la colaborare. Periodic, Voicu va publica în Gazeta Vâlceană articole despre acele teme juridice de care cetățeanul se lovește cel mai des. Vor fi ,,atacate” și spețe mai grele, mai ,,spionase” și mai rar întâlnite, dar și problemele juridice uzuale de care se izbesc vâlcenii în general. Îi mulțumim lui Iulian Voicu pentru colaborarea pe care vrea s-o deschidă cu dezbaterea divorțului cu minori. Redăm textul avocatului:
Divorțul cu minori este teama oricăror părinți. Nimeni nu-și dorește și toată lumea speră să nu se întâmple! Dar în viață nu e totul mereu frumos și câteodată ai parte de asemenea experiență la instanță. Întotdeauna se pune problema copiilor. La cine și cum rămân? Codul Civil are o viziune frumoasă, dar complet nerealistă. Adică autoritatea părintească comună. În teorie merge, dar în practică, aproape deloc pentru că majoritatea foștilor soți rămân în relații foarte rele și încearcă să se contreze cu ce pot. Primul lucru la îndemână: semnătura pentru copil. Ai nevoie de semnătura celuilalt părinte să-l înscri la școală, să plece în străinătate în excursie, să îl inscri la medicul de familie etc. Pentru a șicana, acesta nu acordă semnatura în foarte multe cazuri. Nu mai vorbim despre situația în care pleacă aiurea în străinătate și nu mai e de găsit să semneze. Ce e de făcut? Există două căi legale. Prima presupune obținerea unei autorități părintești exclusive de către părintele la care locuiește copilul. Astfel, nu mai are nevoie de semnătura celuilalt părinte, făcându-și viața mult mai ușoară! Este o situație excepțională și instanțele de judecată acceptă asemenea cereri mai greu, doar dacă sunt motivate corect, realist și cu bună credință.
Astfel, practica instanțelor a reținut că motive întemeiate pentru exercitarea autorității părintești în mod exclusiv o constituie și:
– Distanța mare dintre parintii minorului;
– Implicarea scăzuta a celuilalt părinte în viața copilului;
– Inconvenientele practice legate de necesitatea consimțământului scris pentru diferite situații ale unui părinte ce nu apare aproape deloc în viața copilului, dar îl poate priva pe acesta de vacanțe sau deplasari în străinătate alături de celalalt părinte, determinând astfel puternice resentimente minorului.
Există posibilitatea pentru părintele ce are în grijă minorul să nu mai depindă de buna sau reaua credință a celuilalt părinte și de semnatura sa pentru a face lucruri simple, dar importante pentru copil. Un ultim aspect. Mulți sunt păcăliți de celălat parinte cu procura. ,,Îți dau procura pe doi ani!” Procura se poate revoca a doua zi la notar cu condiția notificării revocării. Deci, ,,stai liniștit că-ți dau procura” poate fi o păcăleală. Autoritatea părintească exclusivă, deși nu-i ușor de obținut, e mai sigură. A doua metoda prin care nu depinzi de semnatura celuilalt părinte, deloc mai lesne, este ca la fiecare nevoie de semnatură ( excursie, scoala, doctor etc) să se apeleze la instanța de judecată care poate înlocui prin hotărâre judecătorească semnătura celuilalt părinte. Merge și asa, dar presupune sa faci un proces în instanță pentru fiecare situație în parte. Nu-i foarte scump, dar durează. Acestea ar fi de făcut când părinții nu rămân în relații bune dupa divorț, au copii minori și nu vor sa depindă de semnatură. Iar acestea sunt cele mai multe cazuri.
Avocat Iulian Voicu
