A plecat părintele Petre Vețeleanu. Popa Vețeleanu de la Ocne, cum singur îi plăcea să-și spună. Un om cât o instituție socială. Mii de oameni mâncau la el, iar dacă nu puteau să ajungă, le trimitea pachete. Uneori, și haine. Lucrul ăsta nu era sporadic sau de ochii presei. Ani buni, cred că douăzeci a făcut așa ceva.
Am multe povești cu dumnealui, ne vedeam rar, dar vorbeam la telefon mai des. Ultima conversație am avut-o tot la telefon, marți, când mi-a spus că e bine (în ce măsură chiar era bine, nu știu, nu cred!) și că ne vedem până la ,,Vasile Militaru”. La acest festival anual de poezie religioasă ținea tare mult. L-a inițiat în urmă cu câțiva ani la Ocnele Mari. Ultimul dialog față – n față, pe prispa casei parohiale din Ocne nu mi-a plăcut. Nu intru în detalii de ce, țin pentru mine, mai ales acum. Dar concluzia era că nu-i e bine Bisericii.
În 2014 și 2015 a organizat în Salină poate cele mai tari vernisaje din Vâlcea ultimilor douăzeci de ani. A adus curatori și pictori din Italia, ba chiar cardinali de la Vatican. Avea o legătură deosebită cu diaspora noastră din vestul Europei. Pierdere uriașă!
Acum patru zile, Vâlcea l-a pierdut pe nea Marian Bașno, mare fotbalist al Chimiei de altădată. E clar, suntem în zodie neagră. Personaje provenite din medii total diferite, dar care lasă în urma lor multe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
