Recent, în Camera Deputaților, deputatul PSD Vâlcea Daniela Oteșanu i-a transmis două întrebări ministrului Agriculturii legate de sprijinul pe care-l acordă statul producătorilor și procesatorilor. Oteșanu a prezentat situația și în contextul războiului ruso – ucrainian care afectează în mod sigur piața agroalimentară din această parte de continent.
Obiectul întrebării: extinderea măsurilor de sprijin și la nivelul procesatorilor pe modelul producătorilor agricoli și alte măsuri pentru comercializarea produselor agro-alimentare în țară limita necesarului intern de consum.
Stimate domnule ministru, în contextul agresiunii militare din Ucraina și ca urmare a sancțiunilor economice impuse Federației Ruse au apărut mai multe probleme în lanțurile de aprovizionare cu anumite produse agro-alimentare, în principal la uleiul de floarea soarelui și la cereale, furnizate în cantități semnificative de cele două state aflate în conflict. Din fericire, așa cum ați precizat în mai multe rânduri, România se află într-o situație mult mai bună decât multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, având o capacitate de producție la aceste produse mai mult decât dublă față de necesarul consumului intern. Avem așadar capacitatea de a ne asigura consumul pentru cetățenii români, iar surplusul putem să-l valorificăm la export, de preferat sub forma unor produse alimentare finite cu o valoare adăugată superioară. Există însă și un alt efect negativ, rezultat din competiția dintre statele deficitare la aceste produse. Iar acest efect care ar putea afecta și piața din România. În condițiile, în care, de exemplu, prețul la raft la uleiul de floarea soarelui a ajuns la 6 euro/litru în Germania, iar în România, după toate majorările semnificative, acest preț este în jur de 2 euro/litru, va exista, de bună seamă tentația producătorilor interni de a comercializa aceste produse acolo unde pot obține un profit mai avantajos. Acest fenomen poate pune presiune pe de o parte pe prețurile interne la aceste produse, dar și în privința asigurării cantităților pentru necesarul intern, din moment ce producătorii din țara noastră vor fi tentați să-și vândă produsele în statele UE unde pot obține prețuri mai mari, fără a fi afectați de taxe vamale. În privința producției agricole, merită salutată aici măsura propusă de Ministerul Agriculturii de a se oferi producătorilor români o primă de 10% din producția agricolă livrată către fabricile de alimente din România. În mod evident, o astfel de măsură va stimula fermierii români să își vând producția (materia primă) în interior, către producătorii din România. Acest lucru însă nu va avea niciun efect asupra producătorilor unor produse alimentare procesate, finite de a-și vine producția către statele care sunt deficitare și care, din disperare de cauză, sunt dispuse să ofere mai mult decât prețurile aplicabile și suportabile pe piața din România. În acest sens vă adresez următoarele întrebări:
1. Aveți în vedere aplicarea modelului primei de 10% pentru producătorii agricoli și la nivelul procesatorilor, astfel încât aceștia să fie mai interesați să vândă produse pe piața internă, decât să le ofere la export, cel puțin în limita necesarului intern de consum?
2. Ce alte măsuri considerați că ar putea lua Ministerul Agriculturii pentru a preveni riscurile semnalate mai sus?
