Cum câştigă toată lumea prin plecarea de la Vâlcea a PS Emilian

Vestea că episcopul – vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului va părăsi Vâlcea pentru a seconda Arhiepiscopia Aradului a venit ca o mare surpriză. Înainte de a apărea pe site – urile de ştiri ale BOR, doar câţiva oameni, foarte informaţi, probabil din anturajul ÎPS Varsanufie, ştiau că există o asemenea posibilitate. Certitudini nu avea nimeni, mai cu seamă că totul ţinea de votul din Sfântul Sinod. Nu era, deci, o mutare previzibilă.
Prin faptul că PS Emilian Lovişteanul va pleca la Arad, menţinându-şi funcţia (episcop – vicar), dar schimbându-şi numele (PS Emilian Crişanul), câştigă toată lumea. În primul rând episcopul – vicar pentru că nu mai stă la Vâlcea în umbra unui om căruia nu îi putea face faţă. ÎPS Varsanufie nu a fost pentru PS Emilian ce a fost ÎPS Gherasim. Discrepanţa este atât de mare între cei doi arhiepiscopi pe care i-a avut la Vâlcea, din 2009 de când a venit şi până în prezent, încât nu suportă comparaţie. Măcar din punct de vedere al vârstei şi al autorităţii, ÎPS Varsanufie nu se poate compara cu ÎPS Gherasim la cei peste 90 de ani pe care acesta îi avea când a venit PS Emilian la Vâlcea. Iar trecerea în revistă a diferenţelor dintre cei doi poate continua. Or, la Arad, PS Emilian poate redeveni ce a fost la Vâlcea, în perioada 2009 – 2014.
În al doilea rând, a câştigat ÎPS Varsanufie. Şi-a sporit prestigiul în Sinod fiindcă a dat binecuvântare pentru ca un episcop subordonat să fie de ajutor unei alte eparhii, condusă de un chiriarh mai în vârstă. Fără binecuvântarea arhiepiscopului nostru, n-ar fi fost posibilă alegerea PS Emilian. Plus că, de acum încolo, ÎPS Varsanufie este singurul membru al Sinodului BOR, din Arhiepiscopia Râmnicului. Iar asta îi sporeşte autoritatea!
PF Daniel, patriarhul României, este unul dintre cei care câştigă din această mutare, ştiut fiind faptul că este protectorul PS Emilian. Evident că şi-l doreşte mai degrabă adjunctul unui arhiepiscop mai în vârstă – unde se poate pune în valoare mai mult – şi nu în subordinea unui arhiepiscop tânăr şi activ. Iar dacă lipsa de experienţă şi greşelile făcute de PS Emilian l-au făcut să nu câştige alegerile pentru funcţia de arhiepiscop al Râmnicului, poate că viitoarele alegeri, pentru funcţia de arhiepiscop de Arad (când cu voia lui Dumnezeu se va săvârşi ÎPS Timotei), îi vor fi favorabile.
Câştigă şi grupul de preoţi şi călugări veniţi cu ÎPS Varsanufie de la Bucureşti şi din alte părţi. Era clar că n-au mare evlavie faţă de PS Emilian, fiind legaţi duhovniceşte de ÎPS Varsanufie. Cu toate acestea, episcopul – vicar le era şef prin prisma funcţie, iar acest lucru nu le era tocmai comod. Şi preoţimea de la Vâlcea are de câştigat pentru că nu mai trebuie să-şi împartă ascultarea între doi ierarhi. Nu că ar fi existat competiţie directă, fiindcă statutul nu-i permite unui episcop – vicar să-l ,,concureze” pe un arhiepiscop, dar conflictul – mai mult artificial – dintre cei doi a creat multe discuţii.

PS: Există, totuşi, câţiva nemulţumiţi: răzvrătiţii de serviciu care nu se înţeleg bine cu nici un episcop, dar şi ,,rebelii” de ocazie, pe care îi apucă ,,independenţa” atunci când încalcă regulamentul şi canoanele. Fie călugări (chiar stareţi), fie preoţi de mir, există la Vâlcea şi în toată ţara, răzvrătiţi certaţi cu proprii episcopi. În Arhiepiscopia Râmnicului cei care au asemenea apucături plângeau pe umărul PS Emilian. Desigur, l-ar fi înjurat şi criticat de mama focului dacă ar fi condus el, punând în aplicare statutul şi canoanele. Dar pentru că acestea sunt aplicate de ÎPS Varsanufie, în calitate de chiriarh, era mai comod pentru PS Emilian să-şi ofere umărul, spre plâns, unor preoţi cu probleme. Aceia sunt nemulţumiţi de plecarea epicopului – vicar şi vor fi la fel indiferent de cine vine şi pleacă din conducerea bisericii vâlcene.