Președintele partidului Forța Dreptei (FD) Vâlcea, scriitorul Traian Dobrinescu, și-a continuat lupta legitimă pe care o duce contra Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) – filiala județeană, prin texte scrise pe Facebook. Așa cum și o mare parte din presa vâlceană a făcut-o, Dobrinescu și-a lansat tirul în spațiul public. A ciuruit cât a putut impostura adusă la rang instituțional și plătită pe nedrept din bani publici de la UZPR Vâlcea, filială condusă de imposibilul Nicolae Dinescu, fost arbitru (Dumnezeule mare, cum sună asta!). Și ce a rezolvat? Cam ce au rezolvat și publicațiile vâlcene când au făcut front comun contra aceluiași haimanalâc calificat. Se va așterne liniștea și peste textele lui Dobrinescu, oricât de dese și documentate ar fi, așa cum s-a întâmplat și cu montajele făcute de presa vâlceană. De ce? Pentru că răul își are rădăcina în altă parte. Nu îi poți cere unui om să fie moral și să nu-și însușească un drept pe care în viața lui n-ar fi trebuit să-l aibă, din moment ce legea îi dă voie. Pentru că tot ce se întâmplă la UZPR Vâlcea are corespondent în aproape toate județele României, s-a umplut țara de ziariști care n-au trăit în viața lor din această profesie, dar printr-o reglementare aberantă se bucură de 50% din pensie. Pentru a rezolva această hemoragie trebuie reparată legea în Parlament. Câtă vreme PSD și PNL nu reacționează corespunzător și permit unor uzurpatori să-și zică pe nedrept, dar legal, ziariști profesioniști, după care să mai ia și 50% bonus la pensie, noi, cei din mass – media, și câțiva politicieni care înțeleg fenomenul (ca Dobrinescu) vom părea niște bezmetici guralivi în pană de idei și blocați într-un mesaj. Vom primi lecții de la inși precum Nae Dinescu, la pachet cu Viorel Cherăscu. Doi excentrici, ca să nu zic altfel, care s-au transformat din arbitru, respectiv medic veterinar, în formator de opinie și cameraman personal al șefului UZPR local. Râsul curcilor!
Dobrinescu, tot pe metereze, tot inutil în lipsa modificării legii
Redăm pasaje din cel mai recent text al lui Traian Dobrinescu, știind că vom trage cu gloanțe oarbe, fără să-i lovim decisiv pe împricinații apărați de aberația legală. Dar, ca orice glonț orb, tras fără amortizor, se aude. Măcar să-i facem de râs. Sau, cine știe, de râs suntem noi pentru că nu suntem în stare să găsim o variantă prin care să ne mărim legal cu 50% pensiile, din meserii pe care nu le-am practicat niciodată. Listele au fost publicate tot pe pagina de Facebook a președintelui FD Vâlcea. Mai facem o mențiune importantă: o parte dintre cei prezenți pe listă au tot dreptul să fie în UZPR Vâlcea. Sunt puțini și nu-i mai nominalizăm. Se știu ei și îi știe și publicul vâlcean. Locul lor e în UZPR și nu ei sunt problema, ci restul atârnătorilor și profitorilor ale căror nume le publicăm cu toată disponibilitatea.
Pensionarii UZPR-ului vâlcean
Sunt unsprezece beneficiari, despre unii am mai vorbit în episoadele trecute. Îi numesc în ordine alfabetică: Barbu Nelu, Ciurea Florea, Constantinescu Ioan Dorel, Dinescu Mărăcinescu Nicolae, Dumitrașcu Gheorghe, Măldărescu Ion, Mustățea Mihai, Pantelimon Gheorghe, Sporiș Mihai, Stanciu Ion, Stancu Gheorghe. Din această listă de unsprezece, doar cinci își pot argumenta apartenența la breaslă: Constantinescu Ioan Dorel, ziarist la fostul oficios județean al PCR, Dinescu Mărăcinescu Nicolae, câțiva ani moderator la o televiziune locală, Măldărescu Ioan, director al publicației „Artemis”, Stanciu Ion și Stancu Gheorghe, ziariști la același oficios al PCR. Conform legii UZPR, cei numiți mai sus își merită banii. Dar Constantinescu Ioan Dorel a crezut că i se cuvine mai mult, așa încât nu a ratat oportunitatea ce i s-a oferit după schimbarea de regim politic: din fregata comunistă sare, fără să clipească, în barca revoluționarilor. Certificatul de revoluționar îi oferă un pogon de pământ, două mii de lei pe lună și scutiri de taxe și impozite. Nu mai are importanță cine l-a făcut revoluționar, relevantă este ușurința cu care s-a lăsat ispitit.
Ceilalți șase sunt trăgători de sfori. Nelu Barbu a fost profesor la Băbeni și a rămas în memoria comunității ca cel neobosit în ale parvenirii. Ba pentru funcția de director de școală, ba pentru profesor la centru (la liceu, adică), ba pentru inspector școlar. Delator, rezistent la mirosuri grele, înzestrat cu senzori capabili să identifice oportunitatea la distanțe de neatins pentru simțurile obișnuite. Acum este secretarul UZPR Vâlcea. Florea Ciurea pare să vină din neant. Am întrebat și eu ici și colo. Cei câțiva prieteni jurnaliști au ridicat din umeri. Cine și-l asumă și ce profesie are? Gheorghe Dumitrașcu a fost profesor de istorie, director la Casa Corpului Didactic, inspector general la Inspectoratul de Învățământ. Poate că la toate o fi fost bun, dar în lipsa bunei morale, eșafodajul construit se prăbușește. Mihai Mustățea, fost profesor de limba română, un om obișnuit cu lectura. Are un argument care-l poate salva: publică săptămânal, pe facebook, Revista Revistelor (de cultură). Nu-i ușor lucru, mai ales când o faci la optzeci de ani. Și o face bine. Gheorghe Pantelimon seamănă leit cu Nelu Barbu. Fost profesor de geografie, fost mâna dreaptă a secretarului cu propaganda al PCR Vâlcea. Apoi, după ’89, din nou profesor și director de școală (cum altfel?!). Cine iubește foncția nu poate dormi fără ea. Mihai Sporiș, fost inginer la Hidroelectrica. Grandilocvența îl diferențiază de ceilalți. Este mimetic, se adaptează rapid, trece de la un grup la altul fără regrete și fără să lase urme. Cu mulți ani în urmă, a părăsit PSD-ul și s-a aciuat în conducerea PNL-ului, în schimbul unui post de consilier județean. Protocronism pronunțat. Retorică patriotardă. Doctor Johnson, psiholog și analist american, era de părere că patriotismul declarat este ultimul refugiu al canaliei. Faptul că l-a adus pe lista de așteptare a UZPR și pe frate-său, tehnicianul Gheorghe Sporiș, este elocvent pentru psihologia de neam. Cum spuneam și cu altă ocazie, Mihai Sporiș mai capătă din visteria statului în patru mii de lei, prin UZPR, pe lângă pensia de drept, vreo opt mii de lei.
