Recent ieşită de sub tipar, lansată şi la Râmnicu Vâlcea, cartea ,,Iulian Vlad – Confesiuni pentru istorie” naşte controverse de seamă în istoria recentă a României. Unul din episoadele deosebit de interesante evocă legăturile comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima (foto stânga), cu Direcţia de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii. În dialogul dintre generalii Aurel Rogojan (autor al lucrării, şeful de cabinet al lui Iulian Vlad) şi Victor Marcu (până în 1989 – DIE, ulterior, adjunct al şefului SRI), este evocată legătura Securităţii cu Horia Sima. Despre acesta se ştie că a fost condamnat la moarte în 1941 de guvernul Antonescu, iar comuniştii au menţinut pedeapsa. De asemenea, până acum nu au existat mărturii cum că Sima ar mai fi văzut România după ce a plecat în exil, în 1940. Aflat în diaspora, şeful Legiunii a dus o puternică activitate anticomunistă. În secret, însă, avea legături cu temutul serviciu secret al regimului pe care-l critica atât de puternic.
Şeful Legiunii, întâlnire cu generalul DIE, în Delta Dunării
Iată fragmentul din carte care face referire controversatul episod:
,,Aurel Rogojan: ,,(…) Este bine de ştiut că în zona de preocupări aţi avut un segment al emigraţiei legionare, că aţi adus informaţii importante în contextul evenimentelor prefigurate în 1989 din această zonă a emigraţiei legionare. Unii vă invidiau că l-aţi adus, sau chiar v-aţi întâlnit cu Horia Sima prin Delta Dunării, asta urmează să ne confirmaţi dumneavoastră. Eu aş fi curios să-mi spuneţi dumneavoastră ce sentimente aveau legionarii faţă de România, faţă de poporul român, indiferent de regimul politic?
Victor Marcu (foto dreapta): ,,Eu am cunoscut, într-adevăr m-am ocupat de această categorie de legionari, de cei din exil. Bineînţeles că toată lumea încearcă acum să ne acuze că ne-am transformat în prigonitorii emigraţiei… Nu aveam noi forţe să ne ocupăm de toată emigraţia română, aveam câteva obiective pe care le urmăream, punctual, cu scopul cunoaşterii, al apropierii.
A.R.: Eraţi prieten cu Horia Sima şi era suficient, nu trebuia mai mult…
V.M.: Şi nimic altceva… Al cunoaşterii pur şi simplu, că nu reprezentau mare pericol, mă rog, era o problemă mai de discutat. (…)”
Obişnuit al serviciilor secrete
În continuarea dialogului, generalul Victor Marcu povesteşte cum a avut un dialog mai ,,fierbinte” cu generalul Nicolae Pleşiţă (fost şef al DIE) care voia aducerea în ţară a lui Horia Sima, dar nu pentru vreo vizită de curtoazie, ci pentru a-l ucide. Marcu s-a opus unei asemenea măsuri, explicându-i lui Pleşiţă că o asemenea decizie nu ar face bine nimănui şi că vremurile în care comandantul Mişcării Legionare a fost condamnat la moarte în contumacie (absenţă nejustificată de la proces) au trecut. Pe tot parcursul schimbului de replici între Rogojan şi Marcu, ultimul nu contrazice întâlnirea cu Sima din Delta Dunării care, cel mai probabil, a avut loc. În completare, generalul Marcu povesteşte cum lucra cu Horia Sima, cu legionarii din jurul acestuia, şi ce fel de informaţii culegea Securitatea de la Comandamentul Legionar din Exil.
Securitatea nu a fost primul serviciu secret al României cu care Sima a avut legături directe. Încă dinaintea venirii Mişcării Legionare la putere (septembrie 1940), Horia Sima a avut legături cu Mihai Moruzov, cel care deţinea pe atunci funcţia de şef al Serviciul Secret de Informaţii (SSI).
Câteva date despre Horia Sima
Născut pe 3 iulie 1906, Horia Sima a fost profesor de liceu de limba română, politician, preşedinte al Gărzii de Fier şi comandant al Mişcării Legionare, ministru în guvernul Ion Giurtu şi prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri în guvernul naţional – legionar, condus de Ion Antonescu. Între 21 – 23 ianuarie 1941, Sima conduce rebeliunea legionară contra lui Antonescu şi a armatei române, pentru care a fost condamnat la moarte în contumacie. A primit azil politic din partea Germaniei, ulterior a Spaniei, conducând Mişcarea Legionară din exil. A supravieţuit regimului comunist, murind la Madrid, pe 25 mai 1993.
