În mediul online a apărut o scrisoarea tulburătoare semnată de un coleg de liceu al actualului prefect de Vâlcea, Tiberiu Costea. Semnatarul scrisorii este fostul ziarist vâlcean, Ovidiu Ciutescu. E deranj mare, mai cu seamă că Ovidiu Ciutescu este un condei apăsat care se lasă greu pe subiect. De data aceasta, subiect i-a fost prefectul Costea pe care l-a mutilat public folosindu-se de adevărurile din trecut și din minciunile din prezent. Textul este sfâșietor în contextul în care elevul Ciutescu nu își explica niște gesturi ale colegului său în 1989, dar și le explică acum în ideea că amicul său avea relații cu Securitatea. Într-o conferință de presă dinaintea Crăciunului (Costea n-are nicio jenă să mintă ordinar în post) prefectul a dat câteva palide explicații despre relația cu Securitatea pe care el spune că n-a avut-o. Haideți să vedem ce spune prietenul său din acea perioadă.
Draga Tiberiu Costea – prefect PNL de Valcea,
In urma cu cateva zile Adrian Pana (fost jurnalist, prezent…treaba lui) mi-a zis ca ai fost colaborator al Securitatii. Nu stia ca noi am fost colegi, ca am si respirat acelasi aer in Internatul din Dragasani, ca am mai si mancat din aceasi paine si baut din aceasi sticla cu vin atunci cand faceam prostioare sau … ca iti imprumutam adidasii ADIDAS – sa faci impresie atunci cand treceai parleazul in caminul de fete pentru o partida de sex ( o mai ții minte pe țigăncușa din Băbeni și camera in care toți credeam ca bantuie fantomele?). I-am spus ca e imposibil ca tu sa fi avut o astfel de colaborare pt ca erai minor si nu intrezaream un astfel de “avant patriotic” in dreptul domniei tale.
Acum vad, ascult, spovedania pe care o dai in fata presei. Unii sunt doar ciraci, motiv pentru care consider ca nu vor reprezenta o problema pentru matalutza. Revin: ascult spovedania ta si ma apuca temperatura. Conform celor pe care le spui, draga Tiberiu (Funes, cum te alintam in scoala, ca o comparatie cu celebrul jucator al River Plate), rezultatele la invatatura si la activitatile patriotice te-au transformat in omul potrivit pentru a fi sef de Internat si, ulterior, coleg al tortionarilor acestei natii.
Frumos, dar mincinos!
Tiberiu draga, tin sa-ti reamintesc ca, la cei 49 de anisori ai matale, memoria iti joaca grave feste. Le incurci mai rau decat babele vacile din izlalul comunal, atunci cand insira galetile cu laptele muls la camp. In primul rand nu ai fost sef de Internat dintr-a “X”-a si pana intr-a “XII”-a, ci doar in clasa a “XI”-a. Atunci ai ajuns la Liceul Agroindustrial din Dragasani si, pentru ca eram noi mai vioi decat prostimea…te-am impus pe tine pentru functie. Iti mai amintesti de ce? Ne-am zis ca esti al mai mare (fizic, nu altfel!) si daca avem seful de Internat in camera… o ducem mai bine cu pedagogul Vizante. Un tembel, altfel!
Sa vorbim nitel si despre meritele avute la munca de camp, practica agricola – dp cum i se spunea la vremea respectiva. Cu ce te-ai diferentiat incat sa le cresti organelor in ochi? Ti se pare ca faceam vreun act de bravura atunci cand furam la numaratul cosurilor cu strugurii stransi din vie sau cu merele culese pentru a ajunge sampon in Polonia? Ma indoiesc… Sau, poate, cand i-am furat coniacul lui tovarasul Badescu, la indemnul simpaticului coleg Cristi Cîrnu? Poate, cine dracu sa mai stie cum era cu bravura pe vremea aia…
Merg pe firul povestii tale si ma opresc la invatatura. Ai fost tu cel mai destept din clasa sau din grup? Fugi cu presul, coitze. Nicoleta Găianu era cea mai cea din clasa, iar media mea fac pariu ca o depaseste binisor pe a ta la finalul Liceului.
Insa, treaba cu spoveditul cand colegii tai faceau prostioare este maxima. Incep sa inteleg de ce, atunci cand m-am dus in cucul gol la poarta caminului, la unu noaptea, ca ma oparisem cu apa de la dusuri, si l-am chemat pe tovarasul director Binisor la fata locului tu erai retras, in banca ta. Sau, de ce atunci cand am scris eu petitia la ziarul “Orizontul”, si v-am pus sa o semnati cu totii, tu si cu Cornel (imi scapa numele de familie) v-ati fastacit sa o faceti. Da, draga Tiberiu, si tu te opareai la coaie, atunci cand faceai dus doar cu apa fierbinte si cand asteptam ca imbecilii sa ne curatam jegul la singurul dus functional din camin. Iti mai amintesti (?), era ala de la parter, din fata camerei domnului profesor Banță – care ținea la mine și ma chema sa vedem meciurile impreuna pentru ca stiam despre sport si fotbal cat toata Valcea la un loc!
Si tu mancai fasoalea cu godaci, orezul cu balastru si multe, multe altele… Nu priceam care era obstacolul din calea ta, in a semna petitia pe care am trimis-o la ziarul de partid (unicul oficios local, la acea vreme). Si, da: am avut de suferit apoi: mi-a futut tata niste perechi de palme in cancelarie, dupa ce l-a chemat dir. adj. Duțescu si i-a spus ca trebuie sa-mi scada media la purtare pentru ca eram element iredentist.
Of, mai Tiberiu… Tare ma doare sa scriu asta. Si nu bravez cu nimic. Insa, in ochii mei mare lucru nu mai valorezi. Poti tu sa te smiorcai in fata bliturilor si a camerelor de luat vederi cat doresti, dar nu ma poti prosti pe mine, fostul tau coleg. Ala cu care ti-ai mirosit basinile in camera sau ai mancat din zacusca pusa pe fereastra de la camera.
PS. Inca ceva, draga Tiberiu: cand te suna fostii colegi, sa te felicite pentru numirea in functia de prefect, nu le mai inchide telefonul in nas. Vali, fosta noastra sefa de clasa (care, ghinon, nu fu’ avansata de nimeni la functia de ciripitor!) pentru asta te sunase: se simtea mandra cu tine, prostea! Si, vinovat am fost eu: ca i-am dat contactul tau. Nu uita ca roata vietii nu se invarte doar in sensul dorit de tine. Si, macar, pe aia care zici tu ca i-ai avut asa de mult la suflet nu incerca sa-i pierzi precum o facusi acum, cu mine!
