Partea a doua a interviului cu generalul în retragere Cornel Biriș, comandantul vestitei unități ,,Fantome” din cadrul fostei Direcții de Informații Externe (DIE). Continuând discuția despre generalul Ioan Talpeș (fostul șef al Serviciului Român de Informații – SIE), pe care Biriș l-a catalogat drept trădător în episodul trecut, s-a ajuns la Ioan Mihai Pacepa (adjunctul șefului DIE, cel care în 1978 a trădat și fugit în SUA). Numele generalului atât de hulit și blestemat i-a trezit lui Biriș o poftă de ,,disecție” istorică. În afara acestui subiect, dialogul cu fostul șef al ,,Fantomelor” a trecut pe la Vatican, Washington și s-a întors la București. Evident, n-au fost uitate subiectele despre statul paralel și presă.
L-ați compara pe Ioan Talpeș cu Ion Mihai Pacepa? Dacă ar fi să faceți un top al trădătorilor, sunt pe aceeași scară?
La trădători nu faci scară. Sunt trădători și atât. Iuda Iscarioteanul l-a trădat pe Hristos pentru niște arginți. Toți vânzătorii sunt la fel, poate doar ceea ce-i face să comită vânzarea îi diferențiază între ei. Tot în Periscop al lămurit câteva lucruri și referitoare la Pacepa. Noi, contemporanii cu el, l-am receptat ca pe un infractor de drept comun care a băgat mâna în bani. Aici se poate vorbi de multe chestiuni! Cumpăra lucruri pe care le oferea ca mită celor sus puși. Am dat un exemplu în Evenimentul Istoric în care am prezentat că i-a cumpărat Elenei Ceaușescu o haină foarte scumpă. S-a tot ocupat de d-astea, i-a cumpărat diplome, lucrări… Pacepa a fost un tip mult mai cultivat ca Doicaru (n.r. generalul Nicolae Doicaru, șeful DIE între 1959 – 1978, șeful direct al lui Pacepa).
Dar Doicaru a stabilit un record. A stat aproape 20 de ani în fruntea spionajului românesc.
Da, dar de ce a avut acest record. Gândea exact ca aceia care i-au dat funcția. Să vă dau un exemplu. La un moment dat, Nicolae Ceaușescu l-a pus consilier pentru legătura cu prințul Carlos al Spaniei. Se ducea și avea diferite întâlniri cu el. Bineînțeles că îi trebuia traducător, Doicaru nu știa nicio limbă, fusese la canal și păzise deținuți. Întâmplător l-am întrebat și eu pe ofițerul traducător ce vorbeau. Doicaru îi spunea regelui ,,domne, văd că și dumneavoastră aveți porumb, dar să vedeți ce avem și noi.” Și se apuca să-i dea date despre cât porumb face România la hectar.Vă dați seama ce discuții… Ca să revin la Pacepa, era mult mai mobilat intelectual ca Doicaru. Avea legături puternice internaționale, avea intrări la comisii importante, mă rog… El visa să fie în locul lui Doicaru.
Pacepa a vrut să se salveze cu ajutorul fratelui lui Ceaușescu
Unii spun că tocmai de-aia a fugit. După ce Doicaru a fost schimbat din funcție, Pacepa a încercat să intre la Ceaușescu, la Neptun, n-a fost primit și a plecat. Ce ne puteți spune despre asta?
A fost numit un altul în locul lui Doicaru: generalul Dănescu (n.r. Alexandru Dănescu, șef al SIE între iunie – octombrie 1978). Acesta venea de la Interne, nu se pricepea la munca de informații. Când s-a trezit cu rapoarte, cu informații, cu planuri de măsuri, s-a blocat. Nu știa nimic despre toate astea. Dar era un foarte bun finanțist pentru că el s-a ocupat la Ministerul de Interne de ,,spatele armatei”, cum se spune, de manutanță. A cerut toate situațiile financiare. La informații nu se pricepea, dar la cifre, da. A început să cheme ofițeri, să pune întrebări, să i se arate lucrările de bază. Pacepa a aflat și și-a dat seama că ,,e groasă”. L-ar fi prins cu tot ce făcuse. Avea o casă plină cu tot felul de obiecte, tot felul de electrocasnice. Îi chema pe potentații zilei să-și aleagă televizoare, mașini de spălat etc. Apăruseră sistemele quadro, nu mai erau doar stereo. Era o nebunie! El venea cu așa ceva. Omul și-a dat seama că n-a fost pus acolo (n.r. șef la DIE) din anumite considerente. Faptul că Dănescu începuse să ia urma banilor i-a creat o panică mare. În această situație a hotărât cu generalul Sârbu, care era șeful formațiunilor pentru tehnologii, pe economic, ,,să-l acroșeze” pe Andruță Ceaușescu (n.r. fratele lui Nicolae Ceaușescu). Fostul președinte, o dată pe an, își chema toate rudele la Neptun. În iulie, cred. Au vrută să-i spună lui Andruță că Pacepa e supărat, că au început să-i cuate nod în papură cei din noua conducere a DIE, dar el este loial familiei Ceaușescu… Au stabilit ca după întâlnirea pe care Andruță ar fi avut-o cu Nicolae Ceaușescu, primul să-i comunice lui Sârbu care este rezultatul discuției. Pacepa urma să sune din Germania și să afle rezultatul discuției. Ei, marii spioni – dinozauri, au stabilit și coduri telefonice. Dacă da sau dacă nu. Însă dobitoci cum au fost, pentru că altfel nu le pot spune, n-au stabilit și un cod care să însemne că întâlnirea n-a avut loc. Or, Andruță s-a dus cu o zi înainte, l-au prins ăia din teritoriu, de la Constanța, au tras o băută și a doua zi a fost varză, nu s-a mai putut duce la întâlnire. Mort era! Sârbu nu i-a dat nici un cod la telefon lui Pacepa, pentru că nu stabiliseră un cod dacă întâlnirea n-are loc. Atunci Pacepa a zis, probabil, că dacă se întoarce va fi arestat, deci nu s-a mai întors.
,,Fantomele” au lucrat și la Vatican
Ați spus în timpul simpozionului că Papa Ioan Paul al II-lea a participat la întâlnirea de la Malta, alături de Bush sr. și Gorbaciov în 1989, ceea ce este îndeobște cunoscut. Generalul Iulian Vlad a spus la un moment dat, apropo de ,,Fantome” , că a existat un om infiltrat și la Vatican. Ne puteți spune ceva despre această afirmație?
S-a lucrat și la Vatican! Dar nu s-a luat niciodată informația de la Vatican că papa ar avea un rol în întâlnirea de la Malta. Informațiile au fost de altă natură. Dar este evident că suveranul pontif a avut un rol la acea întâlnire. Faptul că după evenimentele din 1989 țările de religie catolică sunt altfel văzute de Uniunea Europeană. Noi, deși suntem latini, dar și alții din jurul nostru, suntem văzuți pe o treaptă mai jos. Tocmai pentru că nu suntem catolici. Ungurii și polonezii sunt mai în față la masă și noi mai în spate.
Anumiți istorici care au studiat problema susțin că Polonia ar fi fost favoritază tocmai pentru că a predat SUA arhiva Tratatului de la Varșovia pe care o aveau în custodie. Ce părere aveți despre asta?
Sunt foarte multe scenarii plauzibile, mai ales acțiunile de dezinformare. Cele mai tari acțiuni din ziua de astăzi sunt cele de dezinformare. Sunt crezute și în baza lor se iau niște hotărâri. Și noi am luat în practică un sistem american, în care firme private, unde sunt 150 de mâini îndemânatice, stau în fața calculatorului și într-o zi îl iau pe unul, să zicem Ionescu. Praf îl fac că Ionescu trăiește în concubinaj, că a fost văzut cu una, cu alta, că face nu știu ce… Și într-o fracțiune de secundă Ionescu este făcut praf în media. Până să vină el cu dezmințirea, nici nu mai e crezut. Deci, acțiunile de dezinformare circulă nestingherite în toată lumea.
N-am cum să nu vă întreb despre sintagma ,,statul paralel.” Societatea românească a ultimilor patru – cinci ani este marcată de aceste controverse.
Nu avem niște probe clare și nimeni nu vine să ni le prezinte. Se vorbește despre acel stat paralel. Ce este acela stat paralel?! Nu există un stat paralel pentru că instituțiile sunt puse la locul lor pe tabla de șah. Că uneori îți dau la gioale, sau că nu lucrează cum trebuie, e altceva. Dar nu se pot numi stat paralel. Se poate spune că politiciul a implicat o anumită parte din parchete și din servicii, dar sub auspiciile cui s-au făcut aceste lucruri? Nu sub auspiciile CSAT? Cine conducea CSAT? Nu un om politic, oricare ar fi fost el? Înseamnă că existența așa zisului stat parelel a fost girată de președinte, pentru că el conduce CSAT – ul. Adică așa s-ar pune problema mergând pe logică, fiindcă n-avem date. Și voi căutați de înnebuniți și nu găsiți.
Despre Trump și despre ziariștii români
Ați vorbit adineauri despre rolul presei, despre 150 de mâini îndemânatice care îți pot face viața zob, nu numai cariera. Vedem în SUA o luptă teribilă între președintele Donald Trump și o mare parte a presei. În democrație se spune că nimeni nu câștigă meciul cu presa. Credeți că Trump mai poate lua un al doilea mandat?
E greu să mă pronunț, acolo e miza foarte mare. Venirea lui Trump n-a fost întâmplătoare, ei vor să schimbe totul. Vor să-și atragă tot ce produceau în afara țării și să producă înăuntru. Nu mai e un politician care respectă vechile tratate. Cu el se clatină niște lucruri. Are opoziție dură, dar de aici nu ne putem da seama cât de fideli sunt unii sau alții și cine sunt ei cu adevărat. De multe ori, cel care este lângă tine te sprijină până te dărâmă.
Dar despre jurnaliști, că tot discutam despre asta, aș vrea să vă spun un lucru pe care l-am spus în Consiliul Director (n.r. al SIE), când doi ziariști foarte isteți l-au păcălit pe un general care răspundea de protecție. I-au pus un reportofon pe masă și i-au pus o mie de întrebări în așa fel încât ăsta până la urmă a fost dat afară. Evenimentul se întâmplaîn 1998. Au intervenit în Consiliu mai mulți șefi de unități și au spus că trebuie să interzicem să se mai aibă treabă cu jurnaliștii. Eu am avut niște chestii foarte grele în care am găsit înțelegere din partea presei. Au ajuns la ziariști lucruri foarte grave, despre oameni ai noștri care lucrau afară. Dacă dădeau informația și mai atașau și un video, ieșea scandal foarte mare. Eu le-am explicat că este o acțiune a unui serviciu secret străin care vrea să ne denigreze și m-au înțeles. Așa cum fac toate serviciile! Le-am spus celor din Colegiul Director să nu dea ordin să nu se mai comunice cu presa, ci din contră. Le-am spus ,,făceți-vă relații cu șefii de ziare, subalternii voștri să aibă relații cu subalternii lor și tot așa. Să-i ajute, să-i învețe să nu greșească și să le explice, la o adică, faptul că unele chestii nu trebuie date în presă.” Oamenii sunt de înțeles. Le-am spus-o, ziariștii sunt ofițeri de informații în civil. Diferența între noi și ei este că noi am depus jurământ să nu spunem, iar ei au achiesat la această meserie tocmai pentru a spune. Am vrut să fac atunci un pariu cu colegii mei, să dăm o alarmă și să-i chemăm și pe ofițerii noștri și pe ziariștii pe care îi cunoaștem. Ziaristul vine noaptea în mașină, în pijama. Mulți dintre ofițerii noștri începeau ,,șefule, mi s-a stricat mașina, am nevasta în spital” și alte asemenea motive. Deși sunt militari și știau trebuie să vină la alarmă. Dacă aș fi făcut acest pariu, aș fi câștigat pentru că știam foamea ziariștilor de informații, de profesie. Și este foarte bine că e așa!
Pentru organizarea acestui simpozion la Vâlcea și pentru participarea generalului (r) Cornel Biriș, alături de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (ACMRR) din SIE, ,,vinovat” este și vicepreședintele Consiliului Județean (CJ) Vâlcea, Adrian Bușu. Om preocupat de cultura de securitate și geopolitică, Bușu s-a adresat sălii, mai cu seamă tinerilor care au participat la eveniment, într-o notă pozitivă și patriotică.
