Mai ieri, neşte pamfletari,
Se urcară pe cai mari…
Şi făcând la gură spume,
Au cotcodăcit la lume.
Anonimi cum le e felul,
Şi pupilul şi mişelul
Au sărit în apărare
Ca primarele cel mare,
Cel care le ţine hangul,
Nu cumva să-şi piardă rangul.
C-a aflat lumea că el
E-un lup în blană de miel…
Fiindcă nu vrea să semneze
Şcoala banii să-ncaseze!
Că aşa vrea muşchii lui
De sub poala… muntelui!
Vrea edilul o statuie,
Ca să dea la bozgori…UE
Vrea copiii mai deştepţi,
Toată lumea să stea drepţi,
Când apare AVATAR,
Nelu, marele primar,
Frunza să nu mai foşnească
Toţi bipezii să se-oprească,
Dascălii să îl cinstească
Şi în Ode să-l slăvească!
Cum, nu v-a ajuns dovada!?
Omul ce-a găsit Posada,
Posedat de gânduri dese
A vrut să vadă ce iese.
În balada celor doi
Sandu nu mai e ciocoi!
Are-alură de haiduc
Care-n munte, singur cuc,
Aninat de bărbăţie
Ţipă la împărăţie!
Dar, pe fond, a tăcut mâlc
Rostind vorbe fără tâlc.
Ce-a ştiut, n-a zis şi-altórá
Când Buican, cel de la şcoală,
N-a vrut să-i primească nora!
Ca să vezi ce mai scofală!
Şi pentru asta, vezi bine,
Sandu nu îl mai susţine!
Să pape şi fata-o pâine,
Să trăiască de-azi pe mâine!
Contează ce e-n Scriptură,
Dacă socru-i bun de gură!?
Se face că nu mai ţine
Cu buicanul pretenţios!
Să-i fie noră-sii bine,
Dă milităria jos!
Până când, bietul Costel
O să facă sluj şi el!
Şi pe post de turometru,
În mână cu-n termometru,
Nelu face şi desface,
Ţine lumea ca pe ace…
Se pileşte la dantură,
Mai dă prin şcoală o tură,
Profu’ nu poate lua banu’
Că-i la mâna lui Şnapanu’!
A muncit de s-a spetit,
O leţcaie n-a primit!
Ş-am zis verde ac de brad,
Toamna, când frunzele cad,
Nelu-al nostru, de la beci,
Când simţi-va fiori reci,
De un gând v-a fi pătruns:
– Cine-am fost şi ce-am ajuns!
Şi din vârf de brad şi stei
Pamfletarii, la un semn
Dau cu scările de lemn…
Şi postează, vrei nu vrei
Pe facebook şi pe whatsapp
Tocmai ce n-au ei în cap!
Aşa că, dragi pamfletari,
Ce păreţi în gură tari,
Nu săriţi să daţi cu paru’
Că v-a tocmit Avataru’!
Care a bătut în porţi,
Doar potcoave de cai morţi,
Vrând ca să lase dovada
C-a descoperit… Posada.
Chiar că puneţi de-un păcat!
Ieşiţi din anonimat[1]!
De umblaţi liberi prin lume,
Nu vă mai legaţi de nume!
Şi ieşiţi de după gard,
De-n ţeste gânduri vă ard.
Până v-o-nghiţi abisul
Mai vedeţi cum staţi cu scrisul…
Că-i doar scârnă şi sictir.
Fără stimă,
Trandafir
Marţi, 17.I.2017
Pentru conformitate,
Tiberiu M. Pană
_________________________
[1] Cititorilor fideli le oferim drept bonus melodia „Nu mi-e frică de Bau Bau”: https://www.youtube.com/HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE”wHYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE”atch?v=a6-abg1peVE
