Am ezitat între a publica aceste rânduri și a le lăsa în documentul word în care le-am scris. Spunem asta nu pentru că OMUL în memoria căruia le-am scris nu le-ar merita. Ci pentru că el nu merita să plece dintre noi atât de repede! Apoi, nu vrem nici să răscolim și mai mult în sufletele și printre amintirile celor care l-au cunoscut.
Am decis, totuși, să le publicăm…
Este din nou dimineață, 7 august 2024. Acum este miercuri. În 2017 era zi de luni. Un început de săptămână care, pentru Nicolae POPESCU, a fost, din păcate, sfârșitul. Da, marele Sfârșit, de care ne temem cu toții! Mergea la job, era contabil la Bilblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea. Era ora 07.45, zona Cina, cartier Ostroveni, în apropierea Podului de fier. Ce s-a întâmplat în acea fatidică dimineață este deja istorie. O istorie tare tristă!
Ne-am dori foarte mult să putem întoarce timpul cu exact șapte ani și, până să treacă prin acea zonă, să îl reținem câteva minute. Nu contează pe ce subiect, cum și în ce mod. Doar să îl reținem. Din păcate, nu se poate…
Nu ne rămâne decât să cugetăm la efemeritatea vieții pe acest Pământ, la cât de scurtă este viața omului și să îi asigurăm familia, rudele și prietenii lui Nicolae POPESCU că nici noi nu l-am uitat!
Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!
(V.M.)
