[supsystic-gallery id=69]
Duminică, 2 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dintr-un Lemn, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La inițiativa Înaltpreasfinției Sale, în fiecare an, în prima duminică a lunii octombrie va fi cinstită Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ajutătoare” care se află în această mănăstire. Pentru folosul duhovnicesc al viețuitorilor Mănăstirii Dintr-un Lemn, a pelerinilor și credincioșilor care își așază nădejdea pentru tămăduirea bolilor sufletești și trupești în mijlocirea Maicii Domnului către Fiul Său, la privegherea de la miezul nopții din fiecare zi de joi, va fi săvârșită și slujba Acatistului Icoanei Maicii Domnului „Grabnic ajutătoare”.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn este una dintre cele mai cinstite icoane din tara, atât pentru vechimea și măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârșite înaintea ei. Icoana Maicii Domnului impresionează și prin dimensiunile sale ample: 1,50 metri înălțime și 1,10 metri lățime. Fiind așezată în biserica de piatră a mănăstirii, în partea stângă, în locul icoanei împărătești a Maicii Domnului, pe catapeteasmă.
Deși nu este cunoscut autorul acestei icoane, potrivit legendei, aceasta a fost găsită în trunchiul unui stejar mare secular, aflat în apropierea mănăstirii. Icoana împărătească a Maicii Domnului cu Pruncul are două fețe, pe spatele ei, pe același lemn, fiind zugrăvită scena cu Judecata de Apoi.
În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Părintele Arhiepiscop ca subliniat că „Mântuitorul Iisus Hristos ne arată, prin pericopa evanghelică de astăzi, care este desăvârșirea Legii celei noi, pe care El a adus-o prin Sfânta Sa Evanghelie. Acest fragment din Predica de pe Munte, pe care l-am ascultat astăzi este poate cel mai greu fragment scripturistic; greu nu de tâlcuit, ci de pus în aplicare.
Pericopa evangheliei ascultată astăzi, din Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, începe cu următoarele cuvinte: „Ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii, să le faceți și voi lor”. Cu alte cuvinte, dacă ție nu-ți place ca cineva să te vorbească de rău, nici tu nu-l vorbi de rău. Dăcă ție nu-ți place ca cineva să vină în casa ta și să te ocărască, nici tu nu fă așa.
Dacă ție îți place ca cineva însă să te cinstească și să te iubească, mai întâi fă tu așa, dacă vrei să primești așijderea. Mai mult decât atât, Mântuitorul, în continuare, spune, poruncind: „Să iubiți pe vrăjmașii voștri, pentru că dacă veți iubi numai pe cei care vă iubesc pe voi, nu fac și păcătoșii același lucru? Ce mulțumire puteți avea?
Nu este o pedeapsă mai mare pentru cineva care-ți este vrăjmaș, decât aceea să te rogi pentru el, să te rogi pentru sănătatea lui, să te rogi pentru ca Dumnezeu să-l întoarcă de la cele rele spre cele bune, să te rogi ca nu cumva, din pricina ta, sufletul său să se piardă; să te rogi pentru ca și el să cunoască dragostea lui Dumnezeu, care rodește în inima omului, fiind oglindă pentru dragostea celor care te înconjoară.
De multe ori suntem tentați, atunci când avem un dușman sau atunci când avem un vrăjmaș, ca numaidecât să-l vorbim de rău, ca numaidecât să-l judecăm. Nu suportăm însă ca cineva să apună ceva rău despre noi. Când suntem puși în asemenea situații, să ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce vină a avut El? Și a fost scuipat și pălmuit. Ce vină a avut El? Și a fost târât în fața judecătorului și a procuratorului roman. Ce vină a avut El ca să fie răstignit? Niciuna.
Cum le-a răbdat însă pe toate acestea? Cu blândețe și cu dragoste.
Când se afla pe Cruce, sus, se ruga pentru cei care-L răstigneau și spunea: „Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac”.
Este adevărat că și cei care ne vorbesc pe noi de rău, și cei care ne vrăjmășesc, nu știu ce fac, pentru că atunci când faci asemenea fapte slujești pe satana, nu slujești pe Dumnezeu.
Atunci când din cauza ta un suflet suferă, atunci Dumnezeu, dacă nu te îndrepți, coboară din cer pală de foc, iar sufletul celui care face lucruri din acestea, niciodată nu-și poate găsi liniștea.
Mântuitorul încheie pericopa evanghelică cu aceste cuvinte: „Fiți milostivi, pentru că și Dumnezeu milostiv este”.
Într-adevăr, câtă milă are Dumnezeu cu noi! Cât greșim noi înaintea lui Dumnezeu, dacă ar fi ca Dumnezeu să ne judece după păcatele noastre, n-ar mai trebui să apucăm ziua de mâine, pentru că nu este om care să nu greșească și care să nu se îndepărteze de la Legea lui Dumnezeu.
…. Avem această datorie ca în fiecare zi, de câte ori vedem lumina pe care Dumnezeu a dat-o omului și întregii făpturi, mai întâi să-I mulțumim pentru că încă o zi ne-a dăruit Dumnezeu și apoi să-L rugăm ca ziua aceea să o trăim în pace și în dreptate, împlinind poruncile și legile Sale”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
Sursa: arhiepiscopiaramnicului.ro
