Cine nu a auzit de ceramica de la Horezu? An de an, Horezu este vizitat de sute de turiști, așa că, dacă nu ați apucat să mergeți până acolo, ar fi bine să o faceți. Și țara noastră are foarte multe obiective demne de vizitat, iar străinii fac eforturi să vină să le viziteze.
Așezat în partea centrală a județului Vâlcea, Horezu se află la jumătatea distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu. De departe, cea mai faimoasă atracție este ceramica de la Horezu. Aici, poți vedea meșteri iscusiți ce modelează oale chiar în fața turiștilor. Povestea spune că în această zonă olarii lucrau și modelau vase și oale pentru a se putea întreține. Le dădeau la schimb pentru lucruri necesare în gospodărie, ca mâncare, animale, ustensile etc. Încet-încet, s-a dus vorba că la Horezu găsești cele mai frumoase oale din ceramică și, uite așa, s-a creat un nume ce astăzi cu greu îl știrbești. Vasele sunt într-adevăr de o frumusețe răpitoare și majoritatea au modele pictate pe ele. Unul dintre cele mai des întâlnite elemente pe oalele de la Horezu este cocoșul, dar veți întâlni și pești, copaci, oameni, șerpi. Cele mai îmbinate culori sunt roșul și galbenul.
Să vedem însă cum a luat naștere localitatea Horezu și de unde provine numele. Prima atestare documentară a localității o avem de la a doua jumătate a secolului al XV-lea, mai exact în 1487, într-un document emis de domnitorul Țării Românești, Vlad Călugărul. Într-o notă de glumă, putem spunecă Horezu are aceeasi vechime ca jocul baccarat, un joc inventat de italieni, tot în secolul al XV-lea.
Originea numelui este una cu adevărat hilară. “Horezu” provine de la numele unei păsări, numită “ciuhurez” sau “huhurez”. Este o pasăre răpitoare de noapte, foarte similară cu bufnița, iar pe vremuri, pe aceste meleaguri, trăia un număr mare de “huhurezi”. Legenda spune că, într-o noapte, o pasăre de acest fel a speriat-o pe însăși doamna lui Brâncoveanu deoarece sunetele pe care le scoate sunt asemenea numelui. Conform cercetărilor istoricului Eugen Petrescu, localitatea, ce mai poartă numele de “Patria huhurezilor” apărea cu numele Huhurezi, Hurezi și într-un final s-a ajuns la forma de astăzi: Horezu.
Horezu are sub jurisdicția lui șase sate: Ifrimești, Romanii de Jos, Romanii de Sus, Tănăsești, Urșani și Râmești. Horezu a fost declarat oraș la data de 17 februarie 1968, iar istoria de aproape cinci sute de ani își spune cuvântul, așa că aici găsim foarte multe obiective turistice de valoare ce fac parte din acest loc unic și nonconformist. Printre acestea, trebuie neapărat să vă vorbim despre Mănăstirea Horezu.
Mănăstirea Horezu este declarată monument istoric și a intrat în Patrimoniul UNESCO în 1993. A fost construită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, între anii 1690-1693. Din strămoși, circulă o legendă ce spune că muncitorii care au lucrat la această mănăstire erau nevoiți să lucreze numai pe timp de noapte (din cauza turcilor), în timp ce “huhurezii” cântau. A fost construită cu gândul de a fi locuită numai de călugări, însă înanul 1872 acest lucru s-a schimbat și locul a fost destinat maicilor. Mănăstirea este de fapt un ansamblu monastic și cuprinde: biserica propriu-zisă a mănăstiririi, ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, biserica bolniței, ctitorită de Maria Brâncoveanu, Schitul “Sfinților Apostoli” și Schitul Sfântului Ștefan. Este într-adevăr o construcție monumentală de-o frumusețe rară ce merită vizitată ce lpuțin o dată.
Tot în zona Horezu, putem vizita Cheile Oltețului și Peștera Polovragi. Peștera Polovragi este în topul celor mai mari peșteri din România și are o lungime de aproximativ 10 km. Se află la circa 200 de metri de la intrarea pe Cheile Oltețului, la 23 de km de Horezu. Peștera Polovragi este faimoasă și datorită legendei că, în antichitate, aici se adăpostea marele conducător al dacilor, Zalmoxe. De altfel, peștera a servit ca adăpost al oamenilor vreme de mulți ani.
Aproape de Peștera Polovragi, găsim și PeșteraMuierii. De ce se numește așa? Tot datorită unui mit, care spune că aici se adăposteau foarte multe femei și foarte mulți copii, pe vremea războiului, când mai toți bărbații erau plecați să lupte. Circulă de fapt mai multe legendedespre această peșteră. Peștera Muierii este prima peșteră electrificată din România, este împărțită pe mai multe niveluri și are o lungime de aproximativ 7 km.
