Scurtă poveste despre un savant vâlcean

Un text remarcabil apărut pe blogul lui Mircea Stănescu (mircea – stanescu.blogspot.ro) pune într-o lumină pe deplin meritată un cadru didactic vâlcean. Este vorba de Mihail Sandu, profesor de fizică, originar din Călimăneşti şi celebru în întreaga lume aferentă domeniului pe care l-a slujit cu atâta pasiune, zeci de ani. Redăm integral textul, fotografia şi titlul aparţinând redacţiei. Dar înainte de asta amintim cu amărăciune că au fost rari inspectorii şcolari generali din Vâlcea, dar şi miniştrii ai învăţământului românesc care au ,,marşat” la ideile şi iniţiativele lui Sandu. Deşi a fost sprijinit, în parte, de administraţia publică şi de conducerea învăţământului, Vâlcea şi România l-au ,,folosit” foarte puţin, în comparaţie cu forţa intelectuală şi celebritatea de care acesta a dat dovada de-a lungul timpului. Iar povestea continuă…

INTELECTUALII INTEGRI (I): MIHAIL SANDU

Pentru că spunem adesea «se fură», «se plagiază» – teribile impersonale ale unei societăţi depersonalizate, aflate în linia mentală a unui revoluţionar ca Pleşu, autorul panseului „toţi am colaborat cu Securitatea“ – vom indica aici pe unul dintre acei intelectuali integri cărora le suntem datori.
Este vorba despre Mihail Sandu, fostul nostru profesor de Fizică de acum 30 de ani de la Liceul Economic Călimăneşti, autor de culegeri ale disciplinei, formator, mentor al echipelor olimpice române, profesor şi la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu.
Un exemplu:
În 2014 România a găzduit la Suceava Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică. Profesorul Sandu a făcut singur subiectele de concurs – o chestiune pe cât de inedită, pe atât de complexă – care au fost validate de somităţile disciplinei. Exista însă o problemă, recurentă la noi: să nu existe vreo suspiciune de integritate, anume că olimpicii români ar fi putut primi subiectele sau măcar vreo sugestie de temă. Situaţia era cu atât mai complicată cu cât elevii români sunt constant dintre cei mai buni ai domeniului.
Precizăm: nu integritatea Profesorului Sandu era în discuţie, căci la acest nivel o asemenea chestiune nu se pune, ci faptul de a înlătura orice posibilă suspiciune, de care era îngrijorat doar Autorul subiectelor. Iar aceste suspiciuni – dacă vor fi existat altfel decât în grijile Profesorului – au fost complet înlăturate de Proba Practică, unde România s-a clasat pe locul… 9. Căci dacă cineva dorea să trişeze, acolo o putea face, la un exerciţiu complex, care de altfel face şi diferenţa, în timpul căruia, dat fiind timpul scurt acordat, membrii echipelor îşi împart sarcinile.
Şi o stare de fapt:
Cum credeţi că au reacţionat autorităţile judeţene când Profesorul le-a vizitat? Nici n-a apucat să deschidă gura, căci i s-a spus: „În primul rând, noi nu agreăm ceea ce faceţi dvs. Apoi, să nu cereţi bani!“
Cine îl cunoaşte pe Prof. Mihail Sandu, ştie că „băiatul din satul Jiblea Nouă“ (aşa cum îşi spune singur) tot ceea ce a realizat a fost pe cont propriu, că nu a aşteptat niciodată nimic de la nimeni și, cu atât mai puţin, a cerut cuiva ceva. Situaţia artă cât de jos am ajuns, căci lui Mihail Sandu nu i-ar fi plăcut să audă decât un singur lucru: un simplu, dar necesar «mulţumesc»!
Exemplu stă noul Laborator de Fizică al Liceului Economic Călimăneşti, care găzduieşte premiul Echipei olimpice române din 2014, făcut integral cu banii personali ai Profesorului.
În fine, vorbim adesea de patriotism, de imaginea României, de competenţă şi integritate, şi iată pe ce ar putea, pe ce este necesar să se (re)întemeieze nu doar o întreagă societate, ci chiar un «soft power» à la roumaine.

Bucureşti, 29 mai 2017.