Acum 691 ani, la noi, în Țara Loviștei (Titești – Perișani), marele voievod muntean Basarab I l-a învins pe puternicul rege maghiar Carol Robert de Anjou!
Acești trei stâlpi de piatră pe care Basarab și-a notificat victoria au fost „documentele scrise” ca mărturie a evenimentelor din acea vreme. Polonezul Maciej Stryjkowski le-a consemnat în aprile 1575 în cartea „Która przed tyanygdy swiatla nie widziala. Kronika Polska, Litewska, Zmódska i wszyszkiey Rusi kijowskiej; Moskiewkiej, Siewerskiej, Volbinskiej, Podolskiej, Podgorskiej, Podlaskie etc. i rozmait przypadko woienne y domowe”.
Țara Loviștei este martoră a luptei pentru independența față de regatul ungar reprezentând teatrul luptelor de la Posada și împrejurimi (Titești) între Carol Robert de Anjou, regele maghiar și Basarab I, domnul Țării Transalpine.
La șase ani după evenimente, regele și mulți supuși ai săi aveau încă vie în memorie expediția din Țara Românească, după cum dovedește și un document emis cândva după 11 noiembrie 1336, la cererea lui Thatamer, prepozitul de Alba Regală și vicecancelar regesc, precum și a fraților săi, Bako și Ștefan.
De aeastă dată „Maiestatea Regească” își aduce aminte de credincioasele slujbe ale sus-numitului său frate Bako, prin care acesta „s-a străduit să ne fie pe plac și să ne mulțumească în tot chipul, urmând încă din vremea copilăriei Curtea noastră și stând și trăind neîncetat în ea, alături de credincioșii și iubiții noștri, primejduindu-și bunurile în cumpăna sorții în toate expedițiile noastre și ale regatului nostru, precum și cu prilejul împlinirii osebitelor noastre solii în felurite locuri, mai ales atunci când am cercetat cu toată puterea oastei noastre Țara Transalpină și când el, din porunca marelui bărbat Toma, voievodul Transilvaniei, stăpânul său, s-a grăbit după noi și după stăpânul său, cu puțini oameni, în niște solii și treburi tainice, apărându-se de dușmani și de pericolul morții prin iscusința sa isteață și mântuindu-se pritr-un noroc și o întâmplare vrednică de mirare, ne-a ajuns tocmai sub cetetea Argeș, unde noi și întreaga noastră oaste am rămas uimiți de sosirea sa neașteptată și unde și-a îndeplinit în chip vrednic de laudă însărcinările ce-i fuseseră date și pe care le-a luat asupra sa; totuși după acestea, la întoarcerea sa de acolo, nu a scăpat fără a se alege cu o rană grea, iar de pe urma marii pierderi de sânge și a crâncenei lupte, el a fost cu timpul lipsit de lumina ochiului drept”.
În această diplomă de după 11 noiembrie 1336, dată de rege vicecancelarului transilvănean Thatamer și fratelui său Bako, pentru meritele lor în Campania din 1330, este relatată deci și ,,primejdia” de la acea dată a drumului de pe Valea Oltului.
Eu consider următoarele: Basarab I a aplicat politica pământului pârjolit și- acest fel Carol Robert de Anjou a întâmpinat greutăți în aprovizionarea armatei (oameni și animale). În discuțiile lui cu voievodul Transilvaniei, Toma, care era în anturajul Curții Regale, i-a trimis vorbă lui Bako să le vină în ajutor, înainte ca ei sa ajungă la Curtea de Argeș. Din actul emis și relatarea lui Toma reiese că acest Bako a mai fost la Curtea munteană iar în momentul de care vorbim el a sosit foarte repede, pe calea cea mai scurtă, peste munții Făgărașului, între Avrig și Țara Loviștei, pe căi de el știute, și-n acest fel se explică mirarea regelui și a lui Toma când s-au trezit cu el în luptă sub cetatea Argeșului, în zona Perișani din Țara Loviștei.
Citez dintr-un document al regelui Carol Robert de Anjou, datat In 2 noiembrie 1332: „În anul Domnului 1330, când am ajuns cu o parte a oastei noastre în țara noastra transalpină, spre a o cerceta, după ce am străbătut-o în liniște, la iesirea noastră de acolo, Basarab, necredinciosul nostru român cu răutatea unei necredințe de mai înainte urzite, la adăpostul viclean al unei păci fățarnice, a năvălit plin de dușmănie asupra unei părți din oastea noastră într-un loc crângos și păduros, încins cu dese întărituri și în iureșul acestei năvale dușmane magistrul Andrei, prepozitul bisericii de Alba Regală, vicecancelarul Curții noastre, de bună pomenire, și-a pierdut viața precum și pecetea noastră iar noi am pus să ni se facă o nouă pecete”.
De aici reiese că nu toată armata a fost distrusă la Posada, o parte din lupte avănd loc și in alte părți din Țara Loviștei.
Eu cred că lupte s-au desfășurat și în zona comunei Titești, unde o parte din ostașii lui Carol Robert de Anjou, scăpând din zona Posada, au fost întâmpinați de luptătorii lui Basarab.
Inscripțiile chirilice de pe aceste documente ar explica locul luptelor lui Basarab I.
În anul 1971, în Revista ,,Studii Vâlcene”, renumitul slavist, prof. univ. dr. doc. Damian Bogdan a publicat următoarele: „Ţara Loviştei ascunde încă multe mărturii ale trecutului de glorie a poporului român”.
După cum se poate observa, înscrisul de pe piatră este parțial șters, însă al doilea rând este mai bine conservat și este identic celui descris de prof. Damian Bogdan.
Conținutul scrisului este important și a fost interpretat recent de prof. George Voica astfel:
Istoricul polonez Maciej Stryjkowski menționa, în anul 1574, cu ocazia trecerii prin Țara Românească, niște monumente care l-au impresionat; probabil că între acestea se regasesc atât piatra cu inscripție chirilică dar și crucea din comuna Titești.
Acest material poate fi luat în studiu și de alți cercetători în domeniul istoriei, religiei și arheologiei mai ales că în această zonă se preconizează a fi construită autostrada Sibiu – Pitești.
Dr. Ionițescu Constantin, medic primar oftalmolog
Râmnicu Vâlcea, 2021
