Referirile punctuale despre războiul dintre Israel și Hamas sunt aproape fără sens într-un articol publicat în presa locală din România. Evenimentele militare, sociale și politice se succed cu o asemenea repeziciune, încât abia țin pasul marile televiziuni ale lumii și marile agenții de știri. Pe teren, situația e foarte clară. Armata israeliană pisează din aer și de pe uscat întinsa rețea Hamas din Fâșia Gaza. Diplomatic, lucrurile sunt în ceață. Mai multe capitale s-au pus cap în cap să dezlege o enigmă istorică, anume cum poate fi făcută pace între israelieni și palestinieni. Dar, din punct de vedere al imaginii, lucrurile au cuprins o întorsătură neîntâmplată până acum în conflictele arabo – israeliene. În timpul Războiului de Independență din 1948, Crizei Suezului (1956), Războiului de șase zile (1967), Războiului de Yom Kippur (1973), Războiului din Liban (1982), Primei Indifade (1987 – 1993) și în a A doua Intifadă (2000 – 2005), opinia publică occidentală a fost în cvasi – unanimitate de partea statului Israel. Sigur că și în aceste conflicte lumea arabă a apărat cauza palestiniană. Nu e nicio mirare că o face acum. Nu e de mirare că în China, Rusia sau alte țări care astăzi formează așa – zisul Sud Global cauza palestiniană are partizani.
Dar cum este posibil ca în marile capitale ale Europei Occidentale, dar și în SUA, această cauză să prindă atât de mult avânt?! Primul argument ține de imigrație. Odată cu trecerea timpului, vestul Europei și SUA au tot primit imigranți musulmani care acum, fac mitinguri luând partea Fâșiei Gaza. (continuarea pe https://clubuldepresa-valcea.ro/globalistii-au-pus-toate-tintele-pe-netanyahu/)
