Guvernul României la mâna unui agent de influenţă al Rusiei?!

,,Toată lumea râde de teoria conspiraţiei, dar se întâmplă mereu.” – Larry Watts, istoric american, expert în istoria României comuniste, în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, istoric militar român.

În cadrul teoriei conspiraţiei, care a făcut ani de-a rândul carieră în România, s-au dezvoltat teze care mai de care mai aiuritoare. Totuşi, există informaţii sau frânturi de informaţii apărute în presă, cu un grad mare de adevăr care, puse cap la cap, pot compune un puzzle conform cu realitatea. Ieşirile repetate ale premierului României (atenţie, nu al PSD) Sorin Grindeanu au ca principale ţinte două persoane: Liviu Dragnea şi Darius Vâlcov. În cazul lui Dragnea este evident de ce, nu mai are rost niciun comentariu. De asemenea, este explicabil şi faptul că primul ministru ,,trage” la foc automat în Vâlcov. Iată două chestiuni despre Darius Vâlcov, foarte interesante în contextul de faţă.

Ceaslovul lui Vâlcov şi relaţiile comerciale cu Federaţia Rusă

Prima: este clientul parchetelor şi sălilor de judecată, a fost ridicat cu cătuşe, arestat preventiv şi trimis în instanţă pentru fapte de corupţie. De asemenea, sunt de amintit episoadele groteşti cu tablouri ascunse prin cimitire, cu lingouri de aur şi bani nejustificaţi, sau stenogramele unor interceptări care relevau clar ce fel de om este Vâlcov din punct de vedere legal. Cum poate un asemenea om să evalueze un guvern?! A doua chestiune: Sorin Grindeanu spune despre Darius Vâlcov următoarele: ,,La capitolul de Politică Externa (din raportul de evaluare a PSD – n.red.), printre nerealizări e trecută dezvoltarea relaţiilor cu Rusia. Îmi asum. Ştiam ca România e în Uniunea Europeană, iar UE a impus sancţiuni economice Rusiei. Poate ca domnul Vâlcov și ceilalţi ştiu altceva. Şi de-asta trebuie sa plec, probabil!”. Grav! Apoi, mergând în aceeaşi logică, aşa cum bine remarca şi analiza Hotnews într-un articol apărut pe 15 iunie, premierul se exprimă într-un fel aparte. Foloseşte de două ori cuvântul ,,ceaslov”, referindu-se la raportul de analiză pe care l-a întocmit Darius Vâlcov împotriva guvernului. Ceaslov este un cuvânt de provenienţă slavă, care nu mai intră în discuţia uzuală românească, iar folosirea sa nu este deloc întâmplătoare. Cel mai probabil, Grindeanu a dat să se înţeleagă că Vâlcov are legături cu ,,marele vecin de la răsărit”. Foarte grav!

Criză fără precedent după o vizită reuşită la Casa Albă

Afirmaţiile şi apropourile la Federaţia Rusă nu sunt făcute de un funcţionăraş din Palatul Victoria sau de vreun gazetar vânător de senzaţional şi ahtiat după teoria conspiraţiei. Le-a făcut primul ministru al unui stat membru al NATO şi UE, şi a cărei economie este lăudată de organismele financiare internaţionale. Nu în ultimul rând, acest stat are o puternică relaţie bilaterală cu SUA. Cine ar avea interes să destabilizeze o asemenea ţară?! Cine are interes ca un asemenea pilon geo – strategic să fie aruncat în haosul unui crize guvernamentale fără precedent? Cine este adversarul cel mai de temut pentru structurile internaţionale mai sus amintite? Cine se pricepe ca nimeni altcineva la ,,fabricarea” unor probleme în interior statelor NATO, prin folosirea agenţilor de influenţă şi a spionajului? Evident, Federaţia Rusă care încearcă refacerea URSS sub ochii noştri, aşa cum au dovedit-o din plin ultimii ani. Ce imagine îşi poate crea România când partidele care formează coaliţia de guvernare vor să-şi dea jos propriul guver, prin moţiune de cenzură? Ce stabilitate economico – socială poate exista într-un asemenea stat, în care toată lumea se luptă cu toată lumea? Liviu Dragnea, secondat de Darius Vâlcov (sau, poate, cine ştie – o fi invers) aruncă România într-o criză cum n-a existat, tocmai acum când preşedintele Klaus Iohannis s-a întors de la Casa Albă, după o vizită mai mult decât reuşită.

Vâlcov a asigurat pacea socială din Slatina, favorabilă patronilor ruşi de la ALRO

Mult discutatul scandal al privatizării ALRO Slatina către concernul rusesc Marco, privit peste timp, dintr-o altă perspectivă, întrevede un personaj relativ neimportant pe atunci: primarul Darius Vâlcov. În timpul scandalului din 2006, când reprezentanţii Marco au solicitat ,,intervenţii” ale personajelor importante din jurul lui Traian Băsescu, pentru obţinerea unor tarife preferenţiale la energie electrică, edil la Slatina era fostul pedelist Darius Vâlcov. Numele său a fost foarte puţin vehiculat, fiindcă presa naţională îi menţiona mai mult pe Elena Udrea, Theodor Stolojan sau Traian Băsescu. Dar Vâlcov era primarul Slatinei când ţara vuia din cauza unor înregistrări telefonice nepuse la dosarul cauzei, chestie confirmată oficial de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Cum s-a putut trunchia munca informativă, la dosar ajungându-se doar o parte din probe, ar trebui să răspundă unii membri de vază ai regimului Băsescu. Şi nu ar trebui să răspundă doar în media, ci şi în faţa organelor de cercetare penală. Influenţa politico – administrativă a unui primar este esenţială pentru menţinerea păcii sociale dintr-un oraş. Ce a făcut Vâlcov în calitate de primar şi mai apoi de senator de Olt pentru ALRO? În afara unor comunicate de presă şi a unor declaraţii politice gen ,,nu deschideţi robinetul şomajului”, acesta n-a demonstrat nimic. Pasivitatea sa, întreruptă rareori de declaraţii sforăitoare, a convenit ruşilor de la Marco care au făcut ce au vrut cu ALRO Slatina şi cu muncitorii de acolo. Or, concernul rusesc are evidente legături cu puterea de la Moscova. Se ştie că ,,ocuparea economică” a unor ţări este politică de stat la Kremlin, fiind folosite în acest scop şi societăţi cu capital privat. De ce nu s-ar înscrie şi concernul Marco printre entităţile economice folosite de ruşi? Iar cei care le-au facilitate fie privatizarea (făcută în perioada guvernului Adrian Năstase), fie tarifele preferenţiale la energie electrică (în primul mandat al lui Traian Băsescu) pot fi consideraţi, implicit, colaboratori ai grupului Marco.

Nota bene: agént de influénță s.m. – Persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc.
Agentul de influenţă poate să nu facă parte dintr-un serviciu secret, uneori fiind exclusiv civil, dar prin atitudinea şi acţiunea sa sprijină anumite interese.